Februarie 26, 2015    Articole

In functie de nevoile particulare ale pacientilor, se evidentiaza mai multe tipuri de implanturi dentare, fiecare dintre acestea fiind asociat cu obiectivul interventiei chirurgicale si functionalitatea tesuturilor parodontale. In continuare va vom oferi o privire de ansamblu asupra interventiilor chirurgicale cu un grad sporit de popularitate.

In primul rand, varianta implantului dentar oscileaza in functie de modul de localizare si ancorare in maxilar, precum si de starea de functionalitate medicala a acestui os important. Sunt trei optiuni pe care le puteti aborda din aceasta perspectiva. Implantul dentar intraosos reprezinta cea mai comuna tehnica folosita in cadrul acestei proceduri medicale. Pentru aceasta varianta se permite utilizarea diverselor forme de radacina, care se amplaseaza direct in structura osoasa.

O optiune adiacenta este reprezentata de inserarea implantului dentar pe osul maxilarului, procedeu cunoscut sub denumirea clasica “subperiostal”. Se apeleaza la aceasta tehnica in momentul in care osul maxilar nu poate sustine greutatea datorita planului dimensional redus. Se plaseaza un cadru metalic intre partea superioara a maxilarului si tesutul gingival, insa aceasta tehnica implica doua procedee medicale: initial este necesara expunerea maxilarului sub actiunea laserului, pentru ca ulterior implantul sa fie inserat pe baza unor analize specializate. Un singur dezavantaj al acestei metode este reprezentat de faptul ca din perspectiva financiara, acesta atinge un plan financiar superior.

Exista si o a treia optiune, care este cunoscuta sub denumirea medicala ” transosseous”, insa aceasta este caracterizata de o interventie chirurgicala complexa, ce include anestezie si spitalizare pe o anumita perioada de timp. Cei care beneficiaza in general de acest tratament sunt pacienti cu o structura osoasa nedezvoltata, aceasta tehnica implicand montarea chirurgicala a doua structuri metalice in partea inferioara a barbiei. Cele doua tije permit atasarea facila a protezei dentare, insa fiind o procedura destul de riscanta si complicata, ea implica o analiza medicala completa.

O alta clasificare infatiseaza formele pe care le poate avea implantul dentar. Cel mai popular este cel cu forma de radacina, care detine un aspect asemanator cu dintele natural. Chiar daca acest tip de implant este comun, montarea lui se deruleaza doar atunci cand maxilarul detine o structura si o dimensiune adecvata. Forma de placa este utilizata mai restrans, exclusiv in cazul in care maxilarul este ingustat, nepermitand montarea unei grefe osoase. Design-ul acestei versiuni promoveaza o structura metalica lunga si plata, cu maxim doua colturi pozitionate pe o latura laterala. Un ultim model este cel tip cadru, cunoscut si sub denumirea “Ramus”. Acesta este destinat pacientilor care au suferit in prealabil deteriorari complexe la nivelul structurii osoase, avand drept consecinta dificultati in montarea protezelor. Constructia acestui implant este caracterizata de o lamela metalica de dimensiuni reduse, care se incorporeaza in structura maxilarului, oferind simultan si protezarea maxilarului inferior.

Comment-uri

Nici o postare găsită

Postare noua